„E normal să începi confuz, important e să rămâi în proces.”
Când începi pregătirea pentru admiterea la Medicină, primul sentiment nu este claritatea, ci haosul. Ești aruncat brusc într-un volum de materie interminabil, dificil. E normal să nu știi de unde să începi și e absolut normal ca în mintea ta să se amestece frici, confuzie și oboseală. Am trecut și eu pe acolo…
Pentru mine, haosul a arătat cam așa: mă simțeam constant copleșită de materie, nu aveam o rutină de învățat, stresul și nesiguranța se adună și mă învârteam în acest cerc vicios. La început nu știam deloc să învăț. La meditații îmi pierdeam atenția rapid și nu mai înțelegeam de la jumătate. Rescriam manualul, făceam desene complexe, iar când venea vorba de grile, din cauza faptului că de la meditații nu rețineam foarte mult și învățarea activă de după era aproape inexistentă, trișam la grile. Dacă nu eram sigură de răspuns, mă uitam la finalul cărții și când îmi corectam ieșea ca o grilă “fals adevărată”. Greșeam mult și mă simțeam într-un labirint inconștient din care îmi era frică să ies. Nu voiam să se vadă că nu știu, nu voiam să știu eu că nu mă pricep și că nu știu, astfel am mascat procesul așa.
Haosul e firesc la început și are câteva semne clare: motivație slabă, note mici la teste, studiat neeficient (citești materia superficial FĂRĂ SĂ ÎNȚELEGI CE SCRIE DE FAPT), confuzie, nesiguranță, oboseală, și, mai ales, ai impresia că toată lumea știe mai bine decât tine. Toate acestea nu înseamnă că nu ești capabil, ci că ești la începutul drumului tău.
“Evrika” nu a venit pentru mine dintr-o dată, ci pas cu pas. A apărut atunci când am început să mă împrietenesc cu cartea, să parcurg materia de 2 ori, să fac grile într-un mod corect și să îmi înregistrez progresul. Prima dată când am văzut că nota mea la grile a crescut de la 4 la 6, apoi la 8, a fost semnul că haosul începe să se disipeze și să apară ordinea. Mi-am dat seama că e normal să greșesc, fiecare răspuns greșit îți oferă oportunitatea de a învăța și a face un pas către succes.
Impactul informațiilor noi e greu de gestionat la început: pare că tot ce citești îți demonstrează că nu știi nimic, atunci apare tentația să cazi în aceste capcane: să treci repede prin materie, să memorezi superficial, să încerci să bagi totul în cap dintr-o dată. E foarte important să nu te grăbești, acordă-ți timp să studiezi materia, ai timp. Dacă sari peste ele, va trebui să începi de la început și asta va fi mult mai dureros.
Multitaskingul, de exemplu, e o capcană destul de mare. Am încercat să învăț cu toate cărțile deschise în același timp, să învăț din toate sursele posibile, alternam de la biologie la chimie, și tot ce s-a întâmplat a fost să îmi cresc anxietatea. Creierul nostru are nevoie de ordine, rutină, predictibilitate, stabilitate și control.
Mesajul esențial pe care vreau să ți-l transmit este simplu: haosul este calea prin care ajungi la ordine. E normal să te simți pierdut la început, dar materia se micșorează pe măsură ce devii familiar cu ea. Imaginează-ți că te muți într-un oraș uriaș și necunoscut, la început ești mic, totul e străin, dar după câteva luni știi deja străzile, găsești scurtături și chiar poți deveni ghid pentru alții. La fel e și pregătirea: cu cât întâlnești mai des aceleași concepte, cu atât devin mai mici, mai clare și mai puțin amenințătoare.
Începutul în haos nu e un semn că nu poți. E o fază firească de adaptare. Greșește, corectează-te, înregistrează progresul și vei vedea că drumul începe să se lumineze. Important e să rămâi în proces, chiar și atunci când simți că nu știi nimic, tocmai din acels haos se naște claritatea.
Recomand să vedeți: