„Trebuie să învăț toată cartea de biologie”
Procrastinarea (sau tendința de a amâna) nu este doar lene sau lipsă de disciplină.. este adesea un semnal al emoțiilor negative care ne influențează comportamentul. Când frica de eșec, confuzia ne stau în cale, amânăm sarcinile importante. Ironia constă în faptul că această amânare amplifică și mai mult stările negative, creând o buclă vicioasă de stagnare și dispoziție proastă. Nesiguranța joacă un rol esențial aici, deoarece creează ambiguitate și ne face să ne simțim incapabili să acționăm eficient.
Legea lui Newton ne oferă o perspectivă simplă, dar revelatoare: este nevoie de mai multă energie să începi un lucru decât să continui ceea ce ai început deja. De aceea, atunci când nu faci nimic, e ușor să continui să nu faci nimic. În schimb, odată ce ai început să lucrezi, devine mai ușor să continui. Dacă simți că ai încercat toate metodele de a te motiva și tot amâni, ceea ce ai nevoie este un impuls clar pentru a porni.
De-a lungul timpului, blocajul, lipsa de impuls de a începe ceva m-a afectat nu doar în productivitate, ci și în starea mea emoțională. Mă simțeam blocată, iar energia mea pentru lucrurile care-mi făceau plăcere părea că se consuma încet. Uneori, simțeam că nu pot să fac niciun pas înainte. Acum, când mă uit în urmă, asociez acest blocaj cu un mic deal pe care trebuie îl urc: prima urcare este cea mai dificilă, dar odată ce am trecut de ea, senzația de ușurare și libertate este incredibilă.
Pentru un candidat care se pregătește pentru admiterea la Medicină, aceste concepte devin foarte concrete. De exemplu, dacă ai de învățat la biologie, dar simți că e greu să începi, identifică exact ce te blochează: poate că ai prea multe cărți pe birou sau nu știi de unde să începi. Soluția este să modifici mediul de învățare astfel încât decizia de a învăța să devină evidentă: pune cartea de biologie direct pe birou, pregătește carnețelul de notițe și lasă-ți markerul pregătit pentru marcaje. În același timp, pune telefonul departe sau în altă cameră, astfel încât distragerile să devină dificil de accesat.
Pentru început, poți folosi regula celor 5 minute: concentrează-te total pe ceea ce alegi să faci: de exemplu să înveți la biologie sau să rezolvi grile de chimie. După acest interval de timp alegi ce să faci mai departe: continui sau renunți. Vei observa că trecerea la acțiune devine mult mai ușoară și deseori continui natural.
Lipsa unui set clar de pași este o altă cauză frecventă a procrastinării. În loc să te gândești „Trebuie să învăț toată cartea de biologie”, stabilește următorul pas concret: „Deschid cartea la capitolul despre sistemul nervos și citesc primele 5 pagini”. Astfel, obiectivul devine realizabil.
Urmărirea progresului poate fi foarte motivantă. Scrie într-un jurnal câte pagini ai parcurs sau câte grile ai rezolvat. Vezi concret cât înaintezi și cum micile acțiuni se adună spre atingerea obiectivului final: admiterea la Medicină.
Simțul obligației sociale poate fi un alt stimulent util. De exemplu, poți stabili sesiuni de studiu cu colegi (pe serverul de Discord GinaMed, de exemplu) sau poți cere unui prieten să te sune la o anumită oră pentru a te asigura că ai început să înveți. Este mult mai greu să amâni o activitate atunci când știi că cineva te așteaptă sau își stabilește programul în funcție de tine.
În esență, procrastinarea poate fi depășită prin conștientizarea blocajului, modificarea mediului și a rutinei, clarificarea pașilor și urmărirea progresului. Chiar dacă începutul este dificil, micile acțiuni deliberate duc la acumularea de energie și motivație, transformând blocajul de a începe o activitate, într-un motor pentru acțiune.