“Cum funcționează metabolismul glucozei în corpul meu după ce mănânc o ciocolată?”
Mi s-a întâmplat frecvent să lucrez cu oameni care de cele mai multe ori se concentrează atât de mult pe ce trebuie învățat, încât au uitat să se întrebe totuși “cum ne raportăm la procesul de învățare?”. Starea ta de spirit contează enorm. Ea poate face diferența dintre o zi în care informațiile curg firesc și o zi în care, oricât ai citi, nimic nu se “lipește”.
Un prim aspect esențial este curiozitatea. Oamenii își amintesc mai bine detaliile atunci când sunt curioși. În loc să privești materia de învățat pentru un examen ca pe o obligație, încearcă să descoperi în ea ceva ce te intrigă, ceva ce vrei să înțelegi cu adevărat. Vei observa că mintea ta reține mult mai ușor atunci când îți pui întrebări și cauți răspunsuri dintr-o stare autentică de interes.
Dacă privești materia ca pe o listă interminabilă de informații de memorat, procesul devine obositor și sec. Dar dacă te întrebi cu adevărat: „Cum funcționează metabolismul glucozei în corpul meu după ce mănânc o ciocolată?” sau „De ce e atât de importantă insulina în acest proces?”, brusc informația prinde viață. În loc să memorezi mecanic, începi să cauți legături între ceea ce înveți și viața reală. Această curiozitate transformă lecția într-o poveste logică, ușor de reținut.
La fel de importantă este starea de bine. Energia cu care pornești la drum face diferența. Dacă îți creezi un mediu plăcut, cu muzică în fundal sau cu o pauză de cafea/ mișcare între sesiuni, învățatul nu va mai fi perceput ca o povară. Încearcă să găsești un element mic de distracție sau plăcere în ceea ce faci – poate un marker colorat, poate o aplicație interactivă, poate simplul fapt că înveți împreună cu un coleg. Bucuria micilor momente se adună și transformă procesul într-o experiență mai ușoară și mai plină de sens.
Eu văd procesul de învățare ca pe o urcare pe munte. Dacă m-aș concentra doar pe vârful de la final, fiecare pas ar părea greu și apăsător. Sau nu aș mai merge din nou pe același munte doar pentru că am atins deja vârful anterior. Dar dacă alegi să te bucuri de urcare – de aerul curat, de peisaj, de senzația că îți depășești limitele – atunci călătoria devine la fel de valoroasă ca momentul în care ajungi sus. La fel este și cu învățatul: bucură-te de proces, nu doar de rezultat.
Un blocaj frecvent în momentul în care înveți sau care te poate împiedica să te apuci cu o energie bună, ar fi ideea că „trebuie să știi totul”. Renunță la acest mit. Învățatul nu este despre perfecțiune, ci despre progres. Abordarea cu deschidere, curiozitate, modestie și optimism te ajută să accepți provocările ca oportunități, nu ca obstacole. Este normal să nu știi totul; ceea ce contează este dorința de a descoperi și de a continua să înveți pas cu pas.
Există o forță specială în modul în care alegi să îndeplinești o sarcină în stilul tău propriu. Chiar și în momentele pline de provocări, atunci când volumul de învățat pare copleșitor, faptul că îți pui amprenta personală asupra procesului îți oferă energie și încredere. Când faci lucrurile în felul tău, cu ritmul și metodele care ți se potrivesc, descoperi o libertate interioară care transformă orice dificultate într-o oportunitate de a crește.