“Uneori ai nevoie de un antrenor, alteori de un prieten bun. Ambele roluri le joci tu.”
Dacă te pregătești pentru admiterea la Medicină și te bazezi doar pe motivație, ai încurcat-o. Motivația dispare mai repede ca bateria de la telefon. Ce rămâne? Autodisciplina. Dar și aici e tricky: dacă ești prea dur, te epuizezi, dacă ești prea blând, nu faci nimic. E ca și cum ai încerca să conduci cu frâna și accelerația apăsate în același timp. Articolul acesta este despre cum găsești viteza potrivită!
Adevărul e că admiterea la Medicină nu e o joacă, facultatea e grea, profesia și mai și, așadar autodisciplina te va sculpta ca să ajungi o persoană cu adevărat puternică.
Când te ajută cu adevărat autodisciplina dură?
- Atunci când îți vine să închizi cartea, dar simți că nu ai făcut destul
- Atunci când nu mai ai chef, dar mai poți 5 minute, data viitoare vor fi 10 – reziliență construită✔
- Atunci când întreci limita cu prea multe activități în afara studiului
- Te ajută să mergi mai departe oricât de mare e muntele din fața ta
Totodată, poți pica în extrema în care devii mult prea dur cu tine, autodisciplina poate deveni toxică și simți asta atunci când:
- Învățatul se simte ca o pedeapsă, nu o faci ca să crești
- Te frustrezi și simți că nimic din ce faci nu e suficient
- Simți anxietate constantă și vrei să renunți
- Cartea devine o povară, nu o provocare
Să nu uităm că și blândețea are capcanele ei, le-am trăit și eu în anul în care am picat admiterea:
- Te oprești la primul semn de oboseala
- Amâni constant și nu vezi progres (procrastinare)
- Îți spui că faci “self-care” când de fapt ești doar într-o zonă de confort
Oboseala nu este dușmanul tău, e o recompensă. Vine din faptul că ai muncit, asta ne dă tuturor o stare de satisfacție (eliberare de dopamină) care contribuie la menținerea motivației și stării de bine. Când știm că am făcut o treabă bună, vrem să continuăm să facem asta. E ca un loop, încearcă să rămâi în el.
Este foarte important să găsim un echilibru între cele două unelte (blândețea și duritatea).
Personal, am descoperit câteva reguli de aur în privința asta și vreau să le împărtășesc cu tine:
- Atunci când simți că nu te mai poți conecta cu informația, chiar dacă ești dur cu tine, dacă ești obosit și simți că nu mai poți – DORMI. Fără stat pe telefon pentru relaxare, fără ieșit afară, fără distrageri, doar somn. (30/60/90 minute)
- Pauzele trebuie luate conștient. Spune-ți “Acum îmi iau o pauză. Revin după X ore. Închid cărțile și știu că nu trebuie să mă întorc pentru că mi-am acordat pauză.” Contrar, putem ajunge să ne gândim la teme în pauză.
- După bucata ta bună de muncă, recompensează-te. Oferă-ți recompense ori de câte ori reușești să te depășești. (ieșiri, sport, o masă bună, film, seară liniștitoare, ceva pentru suflet.)
- Nu confunda “nu mai pot” cu “nu mai vreau”. Suntem oameni, trebuie să fim blânzi cu interiorul nostru, dar duri cu rutina.La finalul zilei de muncă, întreabă-te cum ai fost azi cu tine? (prea blând, prea dur, potrivit?) Ajustează în funcție de progres și starea ta. Acest proces este un echilibru între acceptabilitate și efort.
Autodisciplina dură și blândețea sunt două unelte. Dacă ești doar blând, nu vei progresa. Dacă ești doar dur, vei ceda. Învață să le alternezi. Îți vor fi de folos toată viața ta. Când le stăpânești, învață-i și pe ceilalți! 🙂 Luptă pentru visul tău!
Recomand să vedeți: